Indemnizaţie concediu creştere copil

Am chef de-un post atipic. De fapt, nici măcar n-am chef, da’ TREBUIE să-l scriu. Trebuie să spun cuiva, că altfel mă apucă toţi nervii din lume, mă dau cu capul de pereţi sau pun o bombă prin instituţiile onor statului român… ceea ce nu ne dorim, nu?!

Este vorba despre cum se obţine indemnizaţia de creştere copil în România. Ştiţi, România, ţara aia în (continuă) scădere demografică, în care cică nu-s şi nici n-or să fie bani de pensii pentru că nu mai are cine să le plătească, pen’că nu mai E, dom’le, contribuabili, că dacă nu mai face lumea copii…

Ca să obţii indemnizaţia de creştere copil (trecînd peste reducerile care s-au făcut în ultimul an la capitolul ăsta, deşi contribuţia noastră la sistemul de sănătate nu s-a modificat), tre’ să te duci la Primăria de care aparţii cu următoarele documente (care n-au mai fost actualizate pe net, de cînd cu modificarea de la 1 ianuarie 2011, că de ce să fie? Vorba funcţionarei de la Primărie: “Noi de ce mai sîntem aici? Veniţi, dom’le, şi staţi la coadă special, o dată pentru formulare şi după aia de vreo 15 ori ca să le depuneţi, de ce să le luaţi de pe net?”):

- cerere tip (nici asta nu se găseşte pe net decît în varianta veche, cît să te bucuri că o ai şi să te duci degeaba pînă la Primărie)

- certificat de naştere copil (copie + original)

- livret de familie (copie şi original)

- carte de identitate părinţi (copie şi original)

- adeverinţă de la locul de muncă din care să reiasă salariul net pe ultimele 11 luni anterioare naşterii copilului + luna naşterii, deci 12 luni în total, nr de zile lucrate, nr de zile de concediu medical, nr de zile de concediu de odihnă, nr de absenţe nemotivate – ca la şcoală!!!) şi încă nişte chestii care se mai regăsesc şi prin următoarele acte cerute, da’ asta e altă poveste (perioada celor 126 de zile de concediu de sarcină şi lăuzie, data începerii concediului de creştere copil etc) – şi aici, surpriză!, e un formular-tip, care NU se găseşte pe net… şi nu cumva să te duci cu ceva care conţine datele cerute, dar nu arată la fel!!! Nu, dom’le, tre’ sa fie formularu’ ăla, ce mai contează că nici nu se înţelege bine ce scrie pe el, de la atîta fotocopiat… Şi mai vesel e că eu am lucrat în 2 locuri în aceste 12 luni, aşa că alergătura a fost dublă :)

- decizie de la locul de muncă cum că ţi se suspendă contractul de muncă pe perioada creşterii copilului (Deşi cică de la 1 ianuarie 2011 nu se mai dau astfel de decizii, la Primărie îţi trebuie, aşa că tre’ să te rogi şi la serviciu, să-ţi dea!!! Citez aproximativ din vorbele funcţionarei de la Primărie: “Nu mai sunt valabile la ITM, că nu mai sînt cărţi de muncă, de-aia poate nu se mai dau, dar se dau, dovadă că v-a dat!”)

- extras de cont cu ştampila băncii, dacă vrei să-ţi fie viraţi banii pe card

- alte acte, adeverinţe, certificate medicale etc, dacă ai făcut cumva greşeala să te încadrezi în cazuri speciale (copil cu handicap etc)

- DESIGUR, dosar cu şină cartonat!

Evident, toate astea sînt verificate în felul următor: stai la coadă la ghişeu, ajungi în faţa unei acrituri, care se uită în ordine la acte, pînă ce găseşte prima neregulă… moment în care îţi trînteşte dosarul în braţe: “Nu e bun!”, fără să se mai uite şi la restul documentelor… Aşa că şi a doua, şi a treia, şi a cincea oară cînd te duci poţi să auzi: “Nu e bine!”, că doar ai un soţ care a întîrziat deja de 156 de ori la serviciu ca să umble după toate actele tale, de ce să nu mai întîrzie încă de 37 de ori? Poate îl dau afară şi se angajează apoi prin vreo instituţie de-asta, că aici nu contează dacă întîrzii! Aaaa, pardon, sînt blocate posturile!

Da, şi dacă îndrăzneşte cumva să facă scandal, să ceară să i se rezolve problemele… I se spune că, de fapt, trebuia să vină doamna, aşa că mai uşor cu scandalu’, că ele sînt chiar înţelegătoare, îl primesc chiar şi fără împuternicire de la notar!

Acestea fiind zise, ţin să mai spun că, deşi pe net scrie că ar fi program şi sîmbăta, la Primăria sectorului 5 unde cu onor contribui, program de lucru cu publicul este: L-Mi 9-13, J 12-16. Atît! Adică, evident, este IMPOSIBIL să nu întîrzii sau să nu pleci de la serviciu ca să ajungi să depui dosarul.

Şi să ştiţi că, în general, sîntem genu’ care înţelege cum se completează un formular, la Poliţie am fost o singură dată cu actele pentru cartea de identitate, deşi şi pe acolo erau unii care veneau a 15-a oară…

Cum s-ar zice: faceţi copii, să aibă cine să le plătească salariile bugetarilor! Şi apropo, nu vorbesc despre bugetari în general, ci despre o anumită categorie… Am fost profesoară 8 ani, deci bugetară. Dar n-am făcut niciodată mizerii, doar aşa, pentru că pot. Sau cel puţin aşa sper. Şi da, copiii îi faci pentru sufletul tău, nu pentru a obţine nişte bani de la stat (eu cel puţin de-asta i-am făcut, pentru că mi i-au dorit!), dar, din păcate, nu poţi să trăieşti cu aer…

Doar că aşa îţi vine să-ţi bagi picioarele în ea de ţară, să-ţi bagi graniţa în raniţă, vorba cîntecului, şi să te duci… să plăteşti impozite şi contribuţii prin nişte ţări în care toate astea se rezolvă civilizat…