N-a însemnat nimic, crede-mă! Doar pe tine te iubesc, a fost doar un incident fără importanţă, un accident! N-am mai văzut-o niciodată, nu ştiu nici măcar cum o cheamă!
Cuvintele lui, iute transformate în mături, curăţau rapid urmele. Ici şi colo, vîntul aducea înapoi cîte-un semn, nelăsînd-o să uite, să accepte.
Cu un efort de voinţă, încercă totuşi să meargă mai departe, ignorînd semnele. Timpul trecea, ore, zile, ani. De fiecare dată cînd trecea pe-acolo, îşi impunea să nu se uite, să nu vadă.
Intr-o zi, o viaţă după, privirea îi scăpase cumva în jos. Văzuse: două dîre adînci, roşiatice, formau un zigzag nesigur peste lucruri. Doar atît rămăsese în urma accidentului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu