Am o pălărie mov care mai mult decȋt orice
știe să primească
Am ȋndesat ȋn ea trăiri cȋntece amintiri ţipete
păreri de rău
și-un colţ de pȋine
uscat
știi tu, ăla pe
care mi-l lăsaseși tu pe noptieră
ȋn dimineaţa
Am ȋndesat de toate ȋn ea și ea
a stat răbdătoare
le-a primit pe
toate fără să scoată un scȋncet
Azi dimineata pălăria
mea mov a dispărut de-acasă
sper să n-o găsesc
ȋngropată ȋn grădină
ca pe căţelul Arturică
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu