Nu (mai) ştiu să vorbesc, am uitat de mult cuvintele corecte, cuvintele care spun ce vreau eu să spună; vin peste mine, grămadă, numai cuvinte împrumutate aiurea, cărora nici măcar nu le ştiu sensul, dar care sună ca ale tuturor.Să agreăm o întîlnire, mulţumesc pentru informare, un discurs acurat, un coleg suportiv, hai să biluim comanda, să facem un seiving, să le facem colegilor noi o inducţie, doamne, cîtă muncă în echipă şi ce level de comunicare proactivă!
Cuvinte fără sens, care mă lovesc ca nişte pietre peste bunul simţ şi-mi fac vînătăi albăstrui la încheieturile mîinilor şi-n cerul gurii, înnegrit de-atîta negativism.
Intr-o zi, la judecata supremă, cînd o să ni se ceară socoteală pentru faptele noastre, o să mă căiesc adînc şi greu pentru tot ce-am făcut şi-o să-i spun Sfîntului Petru sau cui ţine cheia Raiului: “Vă cer scuze pentru că nu v-am ţinut apdataţi cu faptele mele, dar vă rog să ţineţi cont că m-am focusat întotdeauna pe interesele clienţilor..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu