Cuvinte care mint... sau dor

După o idee inspirată de Hainele care-l poartă pe theAdviser :)

Pe mine mă spun cuvintele pe care le scriu. Mă dau de gol. Tastele de la calculator, prăfuite, purtînd amprentele altor oameni, pixul din care curge mina, pătînd iremediabil vreun buzunar în care-a fost uitat, creionul, mîna care scrie, toate astea mă spun.

Ce gura minte, scrisul corectează. Mă vorbesc drăguţă, atentă, amabilă, mă scriu rea, indiferentă, egoistă, ţîfnoasă. Scrisul mă spune cînd n-am chef de nimeni, cînd nu vreau să mă trezesc dimineaţa, cînd aş face orice numai să nu mă duc la serviciu, cînd sînt obosită, cînd sînt tristă şi-mi curge nasul, ochiul stîng şi-un pic de suflet.

De-asta n-am mai scris de mult. De-asta am şters de aici postările care mă scriau. Am lăsat imaginile să mă vorbească, pentru că, spre deosebire de cuvintele care mă scriu, imaginile asupra cărora zăbovesc mint frumos.