marți, 6 martie 2012

fericiţi nefericiţi

visăm alergăm vrem
să părem altceva decît sîntem
ne simţim mizerabil
nedreptăţiţi dezamăgiţi nefericiţi
dar de fapt ne place
aşa
sîntem prea trişti fericiţi
prea fără scop
daţi-ne motive de nefericire
şi vom fi în sfîrşit
fericiţi

miercuri, 29 februarie 2012

Accidentul

N-a însemnat nimic, crede-mă! Doar pe tine te iubesc, a fost doar un incident fără importanţă, un accident! N-am mai văzut-o niciodată, nu ştiu nici măcar cum o cheamă!


Cuvintele lui, iute transformate în mături, curăţau rapid urmele. Ici şi colo, vîntul aducea înapoi cîte-un semn, nelăsînd-o să uite, să accepte.

joi, 16 februarie 2012

Dor

Din inimioara mea picură încet, aproape fără să vreau, stropi duioşi. Sînt stropi de dor, dor adînc pentru tine. Deşi nu eşti plecat prea departe, cei cîţiva kilometri care ne despart îmi par mări şi ţări, continente întregi. Timpul trece greu, minutele sînt ani cînd nu eşti lîngă mine. Inima-mi tresare la orice zgomot, oricît de mic, la gîndul că poate ai venit. Clipele petrecute departe de tine, secole de gol, le umplu cu lucruri lipsite de orice sens. Fac orice, fără să gîndesc, doar să treacă timpul şi să vii.

miercuri, 8 februarie 2012

castelul

înnegriţi de soare cu mîinile ude
şi murdare de nisip
construim încet cu scoici sub unghii
şi multă atenţie
un castel

duminică, 5 februarie 2012

Relu şoricelu'

Ninge cu fulgi mari, rotunzi şi netezi ca de brînză. Pe pămîntul îngheţat se aştern straturi de telemea, bălţi de brînză topită, fîşii de caşcaval. De cum a început să ningă, au ieşit la săniuş, ademeniţi de mirosul dulceag de brînză, şoriceii. Se dau cu săniuţa veseli, printre nămeţii de emmentaler, schiază zglobiu pe pîrtia de mozzarella, aruncă unii în alţii cu bulgăraşi de roquefort.

marți, 10 ianuarie 2012

Despre putere... şi altele

În relaţiile dintre oameni, e vorba înainte de toate despre putere. Cel puternic le impune celorlalţi modul lui de a gîndi, dorinţele, ideile lui. Iubirea e secundară. Ea poate fi prezentă uneori, de multe ori chiar, în clipe de pasiune sau de duioşie, dar constanţa unei relaţii este puterea. Egalitatea este o simplă iluzie, alimentată de voinţa celui puternic, pentru o mai bună subjugare a celui slab. Şantaj, manipulare, crize de nervi, toate se furişează ca şarpele, se tîrăsc, se strecoară printre gene clipicioase şi bătăi de inimă. Te iubesc, deci fac cum vrei tu, spune cel slab. Te iubesc, deci faci cum vreau eu, spune cel puternic. Sau nici măcar nu spune, impune, de multe ori fără vorbe.

miercuri, 4 ianuarie 2012

Între paranteze

Viaţa mea dintre paranteze e (oarecum) diferită de cea dinafara lor, (şi) pentru că între paranteze nu mă (prea) iau în serios.

Încrîncenarea cu care vreau să-mi ating ţelurile în viaţa “reală” se pierde ca măgarul în ceaţă cînd vine vorba de nuanţe parantezistice: cînd la fiecare pas e o bifurcaţie, pasul ezită, mintea se tulbură, reperele se rătăcesc… şi ţelul devine un ţel, încrîncenarea devine (un fel de) glumă, iar drumul… drumul (uită că e mijloc şi) devine scop. Şi orice intersecţie menită a-l devia nu face decît să-l facă mai interesant.

duminică, 1 ianuarie 2012

Declaraţie de dragoste

La tine acolo, înăuntru, e cald şi cam întuneric, dar nu mi-e deloc frică. Stiu că n-am cum să mă pierd, mă ghidez după dîrele de lumină aruncate de flăcările din sobă şi după miros. Dintotdeauna a mirosit a mere şi gutui la tine, aşa că drumul e uşor de identificat, chiar şi printre munţii de deşeuri aruncate pe margine de oamenii iresponsabili. E atît de plăcut şi liniştit drumul, încît aş vrea să nu se mai termine niciodată.

Uneori mă mai şi împiedic, e drept, mai cresc şi buruieni pe marginea cărărilor pe care le trasez prin tine, dar mă ridic, mă scutur atent de praf şi merg mai departe.

joi, 29 decembrie 2011

Ficatul

Obosit după atîţia ani de luptă cu junk foodu’, ficatul mi s-a rupt în două: partea cea mai mare, prea grasă pentru orice, a rămas pe loc, să lupte pînă la capăt, în timp ce părticica ruptă, ceva mai sprintenă, a pornit la drum. Cum nu avea picioare, a trebuit să aştepte o ocazie. Iar ocazia n-a întîrziat prea mult: o noapte de insomnii, în care prea agitatu-mi corp s-a sucit şi răsucit de sute de ori de pe o parte pe alta, la fiecare întoarcere dîndu-i un impuls nou părţii mai mici din ficatul meu, numită de aici înainte Ficăţel.

luni, 26 decembrie 2011

am chef să fiu frumoasă

am chef să fiu frumoasă
să-mi curgă păr lung
auriu pe spate
să-mi tremure gene lungi
la marginea pleoapelor
aurii şi ele

marți, 20 decembrie 2011

nu eşti tu centrul universului, să ştii, mi-a spus el şi-a plecat, trîntind uşa

nu te mai văicări atît,
m-am săturat să tot aud cum
te dor toate,
mîna, piciorul, sufletul
şi cotul,
cotul tău frumos, rotund,
doar puţin zbîrcit
de anii de învăţătură
pierduţi pe-atîtea bănci
de şcoală.

duminică, 18 decembrie 2011

Toate trec...

În ce se măsoară singurătatea?

În oameni cu care nu te întîlneşti.

În clipe în care îţi dai seama că ce te interesează pe tine, ce te mişcă, ce te face să fii cine eşti nu-i interesează şi pe alţii. Sau, cel puţin, nu-i interesează pe cei cîţiva pe care ţi-ai dori tu să-i intereseze. Iar dacă, totuşi, îi interesează, asta n-are nici o legătură cu tine.

miercuri, 14 decembrie 2011

Despre ce mai creşte prin suflete

Sufletul meu are nasul mare, se vede cîteodată în oglinda din hol, mai ales cînd în mine e iarnă. Cînd mă aplec să mă încalţ, îi iese vîrful puţin, parcă alunecă de sub mînecă. Uneori, mi se pare că e un copil care vrea să se dea pe gheaţă, aşa încîntat pare să iasă afară, înfrigurat şi roşu.