miercuri, 30 noiembrie 2011

s(h)oresciană

am cunoscut odată un om.
era ciudat,
avea 2 ochi, 2 urechi,
1 gură
şi 1 suflet
în care mă opream uneori
să mă odihnesc.

marți, 29 noiembrie 2011

Ceasul, scara şi pistolul … 3 în 1

O vreme, fusese obsedată de punctualitate. Îşi punea toate deşteptătoarele din casă să sune cu cel puţin o oră înainte de momentul potrivit să plece de acasă, disperată să nu-i facă pe ceilalţi s-o aştepte. Pleca întotdeauna mai devreme spre locul de întîlnire şi ajungea inevitabil prima, mutîndu-se de pe un picior pe altul, încurcată, în aşteptare. N-o deranja aşteptarea, dacă întîlnirea era una plăcută. O enerva doar faptul că se grăbea şi pentru întîlnirile neplăcute, cele care-i produceau noduri de frică în stomac şi/sau zîmbete ipocrite de genul “vai, ce mă bucur să te văd”, cînd în minte i se învîrtea de fapt gîndul “doamne, să se termine cît mai repede”.

duminică, 27 noiembrie 2011

Reducere de personal

"Bolnav de prea mult trafic, mă retrag din activitate. Tu n-ai decît să mergi mai departe printre maşini, mie nu-mi pasă nici cît negru sub unghie", a zis degetul meu mic de la piciorul drept, într-o zi de marţi.

Cum mi-am învăţat corpul cu respect din partea-mi (la capitolul respect din partea altora n-are decît să se descurce singur, eu am şi aşa prea multe pe cap), n-am putut decît să-i respect decizia, aşa că acum pun frîna puţin cîş, din motive de reducere de personal.

Să ştiţi, totuşi, că pentru accidentul de ieri nu sînt eu de vină, ci şoferiţa blondă din Defender, doar toată lumea ştie că femeile conduc prost…

vineri, 25 noiembrie 2011

Ape

Convingerile sar din mine în stropi rotunzi, mi se preling alene pe sticla ochelarilor, împiedicîndu-mă să văd. Degeaba încerci tu să-mi explici că lucrurile pot fi privite din mai multe puncte de vedere, pe ochelarii mei s-au format deja rîuri învolburate de păreri clare, la care nu vreau să renunţ, nu pot. Stiu eu sigur că am dreptate şi, în plus, sunt convinsă că nu pot scăpa de dîrele astea decît scoţîndu-le la lumină, să se usuce de căldura soarelui.

Aşa că îmi pare rău, o să continuu să vă expun convingerile mele cu orice ocazie, în stînga şi în dreapta, în speranţa că din careva dintre voi va ieşi într-o bună zi suficientă căldură să evapore toată apa de pe ochelarii mei.

miercuri, 23 noiembrie 2011

A venit vacanţa… cu trenul din Franţa - Roubaix, Lille

Roubaix face parte, împreună cu Lille, Tourcoing şi alte cîteva suburbii, din zona metropolitană Lille.
Hôtel de Ville


Sfori

Aş zbura spre cer, dar sînt legată de pămînt cu o mulţime de sfori, ca Gulliver luat captiv de liliputani. Oricît m-aş smuci, nu reuşesc decît să le fac să-mi intre şi mai adînc în carne.

Pe unele dintre sforile astea le iubesc, urîndu-le în acelaşi timp pentru că mă ţin pe loc. Sînt sfori împletite din emoţii de tot felul, gînduri bune, lucruri care mă mişcă şi oameni fără de care simt că n-aş putea trăi. (De fapt, aş putea trăi şi ştiu asta foarte bine, dar viaţa n-ar mai avea acelaşi farmec. Ar deveni plată ca o farfurie. Gri ca mina de creion. Neinteresantă.)

marți, 22 noiembrie 2011

Timpul

Inchis in birou, deasupra lucrătorilor înţepeniţi pe scaunele ergonomice din faţa calculatorului , timpul are o valoare ciudată; nu zboară, nu fuge, dar nici nu stă pe loc. Mai degrabă bălteşte, într-un fel de nesimţire adormitoare, dincolo de care se aud doar zbîrnîitul telefoanelor şi cîte-o tastă apăsată mai energic de vreo mînă probabil înfrigurată de efectul întîrziat al aerului condiţionat.

luni, 21 noiembrie 2011

Aniversare

Pe fereastra întunecoasă nu se văd decît nişte urme subţiri de degete, rămase probabil de la ultima încercare de a spăla geamul. Degeaba încerci să vezi dincolo de ele, sticla mată şi noaptea fără stele îţi blochează orice dîră de lumină. Aşa că stai, închis în lumea ta întunecoasă, aşteptînd venirea zorilor. N-ai mai dormit de mult. E totdeauna prea mult întuneric sau prea multă lumină ca să poţi dormi. Aşa că stai pur şi simplu, aşteptînd. Aşteptînd să se întîmple ceva care să schimbe ce e în jurul tau, orice. In curînd, o să împlineşti 40 de ani, îţi spune sora. Vecinii de salon se agită, presimţind apropierea unei petreceri. Tu stai in continuare, aşteptînd. In curînd, o să împlineşti 40 de ani. Mai e puţin şi trece şi restul vieţii tale.

duminică, 20 noiembrie 2011

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Ascuns

Deşi făcea parte – după toate aparenţele – din neamul furnicilor uriaşe, sufletul ei era mic, atît de mic încît nimeni din afară nu reuşise vreodată să-l zărească. Ea ştia însă că e acolo, chiar dacă ascuns undeva în adîncuri, la adăpost de atacuri şi alte intruziuni.

Uneori, sufletul i se deghiza în vultur şi ieşea la lumină, dînd din aripi curajos (fîl fîl), să se bată cu ceea ce ea vedea drept nedreptăţi. De cele mai multe ori însă, înăuntrul ei era linişte ca într-o peşteră şi doar cîte-un ecou stingher trezea liliecii ce-şi găsiseră adăpost prin cite-o scorbură.

Într-o bună zi, vulturul fîlfîise puternic a plecare, speriind de moarte liliecii, care plecaseră şi ei, lăsînd-o pustie, fără nimic în cutia în care-i fusese ascuns sufletul.

vineri, 18 noiembrie 2011

A venit toamna

Acoperă-mi inima cu ceva

...sau mai bine aruncă nişte brumă peste geamul meu, să pot desena prin ea cu degetele îngheţate. Dă-mi libertate, măcar atîta cît să desenez un drum. Serpuit, străbătînd dealuri şi văi, munţi şi mări, oameni şi stări. Lasă-mă să merg pe el singură, o vreme, să mă odihnesc în iarbă, printre frunze uscate, foşnitoare. Cînd ajung la capăt, aşteaptă-mă cu umărul tău cald, de care o să mi se facă tare dor pe drumul străbătut. O să ştiu atunci că lîngă tine e mereu primăvară. Si-o să mă opresc, o să şterg cu mîna drumul şi-o să deschid fereastra, să intre soarele.

joi, 17 noiembrie 2011

socoteli

din doi în doi se numără viaţa

din cînd în cînd se numără şi altfel
de exemplu ieri cînd mi-ai spus că pleci în lume
s-a numărat pentru o clipă
din unu în unu

dar cel mai adesea se numără
din doi în doi

miercuri, 16 noiembrie 2011

Zări albastre

M-am hotărît să plec spre (alte) zări albastre din cauza zgomotului. în faţa blocului în care locuiesc de cîţiva ani, sălăşluiesc şi hărmăluiesc 15-20 de cîini (dintre care 8-9 producţie nouă, proaspăt fătaţi, deci nezgomotoşi… încă), printre maşini ce pornesc cu scîrţ, motociclete bîzîitoare, căruţe cu “fiareeeeeeeeeee, fiareeeeeee vechi” şi o mulţime de oameni gălăgioşi, care se ceartă pe întreţinere sau pe restul (in)corect dat de vînzătoarea de la magazin.

marți, 15 noiembrie 2011

Orgolii

Vreau să te văd, dar vreau să te umileşti cerîndu-mi să te văd. Văzutul fără umilinţă nu merită osteneala. Mai bine sufăr nevăzîndu-te, în aşteptarea umilinţei tale, decît să mă bucur văzîndu-te pur şi simplu. Orgolii mari, de oameni mari… care se cred mari. Toate au un preţ. Preţul orgoliului meu ce se vrea satisfăcut e faptul că mi-e dor de tine. Îl plătesc cu dragă inimă, considerîndu-mă, în plus, un fel de martiră… pentru că nu mi se dă ceea ce mi se cuvine.

Cînd vei înţelege ce putere îmi dă impresia asta de martiră asupra celorlalţi şi mai ales ce putere creşte în mine la gîndul că sufăr din cauza ta, poate nu mă vei mai iubi atît de mult. Dar pînă atunci mai e. Deocamdată, eu aştept… te aştept. Sufăr aşteptîndu-te.

luni, 14 noiembrie 2011

Cuvinte care mint... sau dor

După o idee inspirată de Hainele care-l poartă pe theAdviser :)
Pe mine mă spun cuvintele pe care le scriu. Mă dau de gol. Tastele de la calculator, prăfuite, purtînd amprentele altor oameni, pixul din care curge mina, pătînd iremediabil vreun buzunar în care-a fost uitat, creionul, mîna care scrie, toate astea mă spun.
Ce gura minte, scrisul corectează. Mă vorbesc drăguţă, atentă, amabilă, mă scriu rea, indiferentă, egoistă, ţîfnoasă. Scrisul mă spune cînd n-am chef de nimeni, cînd nu vreau să mă trezesc dimineaţa, cînd aş face orice numai să nu mă duc la serviciu, cînd sînt obosită, cînd sînt tristă şi-mi curge nasul, ochiul stîng şi-un pic de suflet.
De-asta n-am mai scris de mult. De-asta am şters de aici postările care mă scriau. Am lăsat imaginile să mă vorbească, pentru că, spre deosebire de cuvintele care mă scriu, imaginile asupra cărora zăbovesc mint frumos.

miercuri, 9 noiembrie 2011

A venit vacanţa… cu trenul din Franţa - Lille

Situat pe rîul Deûle, aproape de graniţa dintre Franţa şi Belgia. Al patrulea oraş (metropolă) ca mărime din Franţa, după Paris, Lyon şi Marseille.

Place du Général de Gaulle, la Vieille Bourse, le Beffroi de la Chambre de Commerce et d'Industrie

duminică, 6 noiembrie 2011

Duminici olandeze - Eindhoven

Eindhoven, provincia Brabantul de Nord. Construit la confluenţa pîraielor Dommel şi Gender. In prezent, doar Dommel mai curge prin oraş, lui Gender fiindu-i schimbat cursul.