miercuri, 13 februarie 2013

Din indignările mele



Deci, să recapitulăm: stau acasă cu copiii pentru că așa vreau. Pentru că mi se pare cel mai important lucru de pe lume să fii alături de ei cȋnd cresc. Pentru că au nevoie de tine. De tine, de mama lor, nu de bunica, nici de vreo doamnă de la creșă, nici de vreo bonă, fie ea bătrȋnă și plictisită sau tȋnără și plină de entuziasm. Pentru că mi se pare esenţial să-ţi cunoști copiii și să-i lași să te cunoască, la rȋndul lor. Pentru că nu dau doi bani pe carieră sau pe salarii ȋn creștere.