marți, 10 februarie 2015

From Cyprus


From Cyprus with love scrie pe cana
pe care mi-ai adus-o
într-o zi
când te-ai întors zâmbind dintr-o vacanţă
însorită.
From Cyprus with love bolboroseşte negru
cafeaua şi gândurile mele
se întorc spre un şezlong
cald în care am stat
într-o dimineaţă de vară
când umbra ta se prelingea suavă
peste picioarele mele.
Dă-te mai încolo, îmi iei tot soarele,
o să mă bronzez cu umbra nasului
tău pe picioare
ai un nas drăguţ pe picioare urma să-mi spună colega
de la marketing
a doua zi, zâmbind
într-un colţ de gură.

joi, 4 decembrie 2014

La Terre en Marche - Terra in Mers

Demarând proiectul La Terre en Marche, Sabina și Jérȏme Bergami au plecat ȋn urmă cu câteva luni ȋntr-o aventură uimitoare: parcurgerea pe jos, ȋn aproximativ doi ani, a zece mii de kilometri, acoperind vechiul Drum al Mătăsii și Via Ignatia. Mai precis, vor traversa zece ţări: Italia, Albania, Grecia, Turcia, Georgia, Azerbaidjan, Turkmenistan, Uzbekistan, Kirghistan si China.
In călătoria aceasta lungă și obositoare, vor duce cu ei pământ de pe cinci continente, pe care-l vor partaja ȋn semn de pace și respect. Pământul are dublă semnificaţie: pe de o parte, pacifistă, de prietenie între oameni, pe de altă parte, ecologistă, scopul fiind să ne reamintească tuturor că suntem hrăniţi de Pământ și că trebuie să-l protejăm și să-l respectăm.
 «Terra în Mers e o cale unică de a ne apropia de Umanitate. Dorim să le reamintim oamenilor că doar prin întâlnirea directă putem realmente regăsi comunicarea și înțelegerea veritabile.», ne-a mărturisit Sabina.
In prezent, cei doi minunaţi exploratori sunt ȋn Georgia. Mai multe despre aventura lor puteţi citi aici și aici.

luni, 22 septembrie 2014

luni, 8 septembrie 2014

Imagini din Bistrita

Gatita ca intr-o zi de duminica, asa ne-a intampinat Bistrita. Ne-a placut aerul de oras de provincie cochet, turnul Bisericii Evanghelice si centrul marginit de fatade ingrijite, vesel colorate.

Biserica Evanghelica Bistrita

joi, 4 septembrie 2014

Gherla, azi

Cand ne-am manifestat intentia de a vizita Gherla, prietenii nostri de la Cluj ne-au intrebat de ce. Nu stiam sa le dam un raspuns convingator, in afara de faptul ca a existat aici o comunitate armeneasca puternica, ale carei urme sunt vizibile inca. Si ca am vazut cateva imagini vechi destul de interesante, aici. Acum, dupa trecerea prin Gherla, le-as spune ca am gasit un orasel mic, dar colorat, cu cladiri bogat ornamentate, foarte placut vederii intr-o dupa-amiaza de vara.
Catedrala armeneasca Gherla

luni, 30 decembrie 2013

Era o zi de marţi cȋnd a plecat



Trebuie să ne despărţim, mi-e frică,
mi-a spus fata cu ochii mari,
trebuie să ne despărţim, mă ţii prea strȋns
lȋngă tine,
nu mai pot să respir, mă doare,
a oftat.

luni, 23 decembrie 2013

Scurtă despărţire



De cȋnd ai plecat mă gȋndesc mai des la tine
și mai mult.
Te-am și visat de cȋteva ori,
se făcea că ȋţi albise părul peste noapte
și eu ȋmi spuneam
vai de mine, ce i-am făcut omului ăstuia,
ce om rău trebuie să fiu,
cum l-am lăsat eu să plece
și să albească.

miercuri, 18 decembrie 2013

Febră



Treieșnouă cu șapte arată termometrul,
l-am cumpărat ȋntr-o doară ȋntr-o zi
cu soare,
ȋn care cred că toată lumea avea cumva temperatură.
Treieșnouă cu șapte și of,
iar am uitat să iau medicamente,
merit să sufăr ca un cȋine după ce-a primit un șut
ȋn fund.

joi, 12 decembrie 2013

Vise, visuri



M-am trezit zȋmbind ȋntr-o dimineaţă senină.
Visasem că peste noapte sunetele s-au transformat ȋn culori
și mă ȋmpiedicam de curcubeie la fiecare pas.
De-abia deschideam ochii dimineaţa și strănutam de două ori
hap-ciu
că gata, și apărea un curcubeu gingaș deasupra papucilor
de casă.

vineri, 6 decembrie 2013

Atenţie, conţine piese mici, risc de sufocare



Copilul meu frumos și bun, copilul meu iubit
și vesel, copilul meu
bate alţi copii.
Aleargă sălbatic prin parc, sare ȋntr-un picior,
se caţără pe gard și deodată iiiiiiiiiiii,
te trezești că lovește pe careva.

luni, 4 noiembrie 2013

ShoeBox 2013

Incepe ShoeBox, editia a saptea!
Pe scurt, daca vrei sa faci un cadou unui copil (sau, de ce nu, mai multor copii), ambaleaza frumos o cutie de pantofi (separat, capacul si cutia in sine) si pune in ea obiecte pe care ti-ar fi drag sa le primesti daca ai fi copil si/sau obiecte care crezi c-ar fi necesare unor copii (rechizite, de igiena etc).
Campania se adreseaza unor copii cu varste intre 2 si 18 ani, din medii -sa zicem- defavorizate.
Perioada de strangere a cadourilor: 15 noiembrie - 13 decembrie 2013.
Amanunte gasesti aici.


marți, 2 iulie 2013

In loving memory of my hat



Am o pălărie mov care mai mult decȋt orice
știe să primească
Am ȋndesat ȋn ea trăiri cȋntece amintiri ţipete
păreri de rău
și-un colţ de pȋine uscat
știi tu, ăla pe care mi-l lăsaseși tu pe noptieră
ȋn dimineaţa
de dinainte să pleci

miercuri, 13 februarie 2013

Din indignările mele



Deci, să recapitulăm: stau acasă cu copiii pentru că așa vreau. Pentru că mi se pare cel mai important lucru de pe lume să fii alături de ei cȋnd cresc. Pentru că au nevoie de tine. De tine, de mama lor, nu de bunica, nici de vreo doamnă de la creșă, nici de vreo bonă, fie ea bătrȋnă și plictisită sau tȋnără și plină de entuziasm. Pentru că mi se pare esenţial să-ţi cunoști copiii și să-i lași să te cunoască, la rȋndul lor. Pentru că nu dau doi bani pe carieră sau pe salarii ȋn creștere.

vineri, 25 ianuarie 2013

Poveste tristă



Simt că se petrece ceva neobişnuit. De nu te-ai mai feri atît şi m-ai lăsa să mă apropii! In sfîrşit… Crezi că m-ai păcălit, te-ai aşezat în aşa fel încît singurul punct de contact cu mine să fie pe suprafaţa piciorului tău drept; te gîndeşti că, suferind cum e în urma injecţiei, nu o să-mi spună nimic. Habar n-ai însă cît de tare îmi amplifică energia dorinţa de a afla ce se întîmplă cu tine. Te fereşti încă, dar mă laşi să te ating, totuşi. 

luni, 17 decembrie 2012

castorul



nu te mai recunosc, ȋmi spuse el ȋncruntat,
nu te mai recunosc, ȋmi spuse el,
nu mai ești tu zȋmbetul, nu mai ești tu sărutul,
nu mai ești tu amarul,
nu mai ești tu.

luni, 24 septembrie 2012

Departe


Nu, nu te-ai mutat la capătul lumii, nu te-ai mutat nici măcar ȋn celălalt colţ al ţării, te-ai mutat muuult mai departe de-atȋt. Te-ai mutat departe de inima mea. Nu e cazul să mai ȋncerci să-ţi rezervi bilete către mine, de la tine de-acolo nu circulă nimic ȋncoace. Nici un tren, nici un autobuz, nici măcar pașii tăi mici nu taie potecă ȋnspre mine, sȋnt prea multe ierburi crescute pe cȋmpul care mă-nconjoară. Dar știi ceva? Mă bucur. Am ȋnţeles, ȋn sfȋrșit, că trenurile, și autobuzele, și avioanele care te-ar fi putut aduce mai aproape pe vremea cȋnd erai relativ aproape au dat faliment așteptȋndu-te, așteptȋnd mȋna ta ȋntinsă către ghișeu, să-ţi cumperi bilet ȋnspre mine. Așa că, vezi tu, nu mai contează. Sper că acolo, departe de inima mea, se vor găsi trenuri care să nu te aștepte. Trenuri care, oricum, nu vor duce spre mine.