Imagini vechi din Rădăuți

Rădăuți - Primăria şi Piața Unirii

Dor

Din inimioara mea picură încet, aproape fără să vreau, stropi duioşi. Sînt stropi de dor, dor adînc pentru tine. Deşi nu eşti plecat prea departe, cei cîţiva kilometri care ne despart îmi par mări şi ţări, continente întregi. Timpul trece greu, minutele sînt ani cînd nu eşti lîngă mine. Inima-mi tresare la orice zgomot, oricît de mic, la gîndul că poate ai venit. Clipele petrecute departe de tine, secole de gol, le umplu cu lucruri lipsite de orice sens. Fac orice, fără să gîndesc, doar să treacă timpul şi să vii.

Imagini vechi din Zărnești

Zărnești - Vedere

castelul

înnegriţi de soare cu mîinile ude

şi murdare de nisip
construim încet cu scoici sub unghii
şi multă atenţie
un castel

Relu şoricelu'

Ninge cu fulgi mari, rotunzi şi netezi ca de brînză. Pe pămîntul îngheţat se aştern straturi de telemea, bălţi de brînză topită, fîşii de caşcaval. De cum a început să ningă, au ieşit la săniuş, ademeniţi de mirosul dulceag de brînză, şoriceii. Se dau cu săniuţa veseli, printre nămeţii de emmentaler, schiază zglobiu pe pîrtia de mozzarella, aruncă unii în alţii cu bulgăraşi de roquefort.

Imagini vechi din Vaslui

Vaslui - Str. Stefan cel Mare

Imagini vechi din Hunedoara

Hunedoara - Cetatea (Castelul) Huniadeştilor

Imagini vechi din Făgăraș

Făgăraș - Str. Bethlen

Imagini vechi din Iași

Iași - Palatul Administrativ

Imagini vechi din Gherla

Gherla - Piaţa Unirii

Despre putere... şi altele

În relaţiile dintre oameni, e vorba înainte de toate despre putere. Cel puternic le impune celorlalţi modul lui de a gîndi, dorinţele, ideile lui. Iubirea e secundară. Ea poate fi prezentă uneori, de multe ori chiar, în clipe de pasiune sau de duioşie, dar constanţa unei relaţii este puterea. Egalitatea este o simplă iluzie, alimentată de voinţa celui puternic, pentru o mai bună subjugare a celui slab. Şantaj, manipulare, crize de nervi, toate se furişează ca şarpele, se tîrăsc, se strecoară printre gene clipicioase şi bătăi de inimă. Te iubesc, deci fac cum vrei tu, spune cel slab. Te iubesc, deci faci cum vreau eu, spune cel puternic. Sau nici măcar nu spune, impune, de multe ori fără vorbe.

Imagini vechi din Miercurea Ciuc

Miercurea Ciuc - Imagini vechi

Între paranteze

Viaţa mea dintre paranteze e (oarecum) diferită de cea dinafara lor, (şi) pentru că între paranteze nu mă (prea) iau în serios.

Încrîncenarea cu care vreau să-mi ating ţelurile în viaţa “reală” se pierde ca măgarul în ceaţă cînd vine vorba de nuanţe parantezistice: cînd la fiecare pas e o bifurcaţie, pasul ezită, mintea se tulbură, reperele se rătăcesc… şi ţelul devine un ţel, încrîncenarea devine (un fel de) glumă, iar drumul… drumul (uită că e mijloc şi) devine scop. Şi orice intersecţie menită a-l devia nu face decît să-l facă mai interesant.

Declaraţie de dragoste

La tine acolo, înăuntru, e cald şi cam întuneric, dar nu mi-e deloc frică. Stiu că n-am cum să mă pierd, mă ghidez după dîrele de lumină aruncate de flăcările din sobă şi după miros. Dintotdeauna a mirosit a mere şi gutui la tine, aşa că drumul e uşor de identificat, chiar şi printre munţii de deşeuri aruncate pe margine de oamenii iresponsabili. E atît de plăcut şi liniştit drumul, încît aş vrea să nu se mai termine niciodată.

Uneori mă mai şi împiedic, e drept, mai cresc şi buruieni pe marginea cărărilor pe care le trasez prin tine, dar mă ridic, mă scutur atent de praf şi merg mai departe.

Ficatul

Obosit după atîţia ani de luptă cu junk foodu’, ficatul mi s-a rupt în două: partea cea mai mare, prea grasă pentru orice, a rămas pe loc, să lupte pînă la capăt, în timp ce părticica ruptă, ceva mai sprintenă, a pornit la drum. Cum nu avea picioare, a trebuit să aştepte o ocazie. Iar ocazia n-a întîrziat prea mult: o noapte de insomnii, în care prea agitatu-mi corp s-a sucit şi răsucit de sute de ori de pe o parte pe alta, la fiecare întoarcere dîndu-i un impuls nou părţii mai mici din ficatul meu, numită de aici înainte Ficăţel.

am chef să fiu frumoasă

am chef să fiu frumoasă
să-mi curgă păr lung
auriu pe spate
să-mi tremure gene lungi
la marginea pleoapelor
aurii şi ele

Imagini vechi din Drobeta-Turnu Severin

Drobeta-Turnu Severin - Str. Traian

nu eşti tu centrul universului, să ştii, mi-a spus el şi-a plecat, trîntind uşa

nu te mai văicări atît,
m-am săturat să tot aud cum
te dor toate,
mîna, piciorul, sufletul
şi cotul,
cotul tău frumos, rotund,
doar puţin zbîrcit
de anii de învăţătură
pierduţi pe-atîtea bănci
de şcoală.

Toate trec...

În ce se măsoară singurătatea?

În oameni cu care nu te întîlneşti.

În clipe în care îţi dai seama că ce te interesează pe tine, ce te mişcă, ce te face să fii cine eşti nu-i interesează şi pe alţii. Sau, cel puţin, nu-i interesează pe cei cîţiva pe care ţi-ai dori tu să-i intereseze. Iar dacă, totuşi, îi interesează, asta n-are nici o legătură cu tine.

Imagini vechi din Cluj-Napoca

Cluj-Napoca - Panoramă, 1917

Despre ce mai creşte prin suflete

Sufletul meu are nasul mare, se vede cîteodată în oglinda din hol, mai ales cînd în mine e iarnă. Cînd mă aplec să mă încalţ, îi iese vîrful puţin, parcă alunecă de sub mînecă. Uneori, mi se pare că e un copil care vrea să se dea pe gheaţă, aşa încîntat pare să iasă afară, înfrigurat şi roşu.

Omul cu o mie de mîini

Cînd se născuse, părea normal, un copil ca toţi ceilalţi. Doctorul îi asigurase pe părinţi că e totul bine, nu sînt probleme. Si chiar era totul bine, lucrurile îşi urmau cursul normal, zilele treceau, se transformau în luni şi ani, ani lungi şi normali, fără nimic deosebit care să le afecteze trecerea.

Intr-o bună zi, se îndrăgostise de-o fată drăguţă, cu ochii mari şi luminoşi. Atît de luminoşi că i se părea că răsare soarele cînd îl privea. Zilele treceau normal, se transformau în ani care curgeau lin, fără incidente majore care să le influenţeze parcursul.

Feţe

Tu-cel-doar-cu-mine eşti foarte diferit de tu-cel-cu-mine-şi-alţii, aşa cum tu-cel-vesel eşti foarte diferit de tu-cel-trist, tu-cel-harnic de tu-cel-delăsător şi aşa mai departe. Mă întreb de multe ori care eşti tu-cel-adevărat şi dacă nu cumva tu-cel-doar-cu-mine eşti produsul imaginaţiei mele… sau al fricii tale de a nu mă dezamăgi. Mă doare să văd atîţia de tine, în ciuda faptului că (şi) pentru asta te iubesc. Mă doare pentru că mi-e teamă că, fără să vreau, adaug noi feţe tinelui… feţe care te strîng, te jenează, te înspăimîntă poate… dar pe care le porţi pentru mine-cea-mulţumită, pentru mine-cea-îndrăgostită, pentru mine-cea-rotundă.

Imagini vechi din Câmpulung

Câmpulung - Alea Principele Carol

Intuneric

Pentru că de prea mult timp
era întuneric
în mine,
sufletul meu a hotărît într-o zi
să-şi facă o fereastră.

A venit vacanţa… cu trenul din Franţa - Tourcoing, Lille

Tourcoing, parte a zonei metropilitane Lille.

Hôtel de Ville

suflete

sufletele mele se plimbă nebune
pe sîrmă
fac echilibristică
şi din cînd în cînd
sar în cîte-un picior

Limite

Cînd spui cuiva supărările tale, bucuriile sau ce-ţi mai creşte prin suflet, i le oferi cumva în dar. Şi, oferindu-i-le, te aştepţi ca ele să stîrnească o anume reacţie. Nu ştii nici tu dinainte ce reacţie anume, dar o recunoşti dacă vine. Orice altă manifestare, diferită de nedefinitul aşteptat, te dezamăgeşte. Poate fi vorba de moment sau de persoană, de capacitatea de empatie a celuilalt în general sau în momentul precis al confesiunii, cert e că, dacă reacţia celuilalt te-a dezamăgit, vei ezita o vreme să-ţi mai dezbraci gîndurile în faţa lui. 

Imagini vechi din Buzău

Buzău - Bulevardul I.C.Brătianu

Despre iubire şi alte responsabilităţi

Pe unii oameni îi iubesc pentru că sînt într-un anumit fel; pe alţii, îi iubesc cînd sînt într-un anumit fel; în sfîrşit, mai sînt cîţiva pe care îi iubesc pur şi simplu. Vine apoi categoria celor – mulţi – pe care nu-i iubesc: pe unii, pentru că nu-i cunosc, pe alţii pentru că îi cunosc mai bine decît ar trebui; pe unii, pentru că nu stîrnesc în mine nici pic de duioşie, în fine, pe alţii, pentru că nu mă iubesc nici ei pe mine. (Pînă la urmă, undeva trebuie să existe o limită, altfel ar fi prea multă iubire pe lume şi războaiele nu s-ar mai purta din cauze obiective şi – bineînţeles – sfinte, ci din prea multă dragoste.)