sâmbătă, 25 aprilie 2009

Mănăstirea Plăviceni

Am fost săptămîna asta la Mănăstirea Plăviceni, zisă şi Mănăstirea Alunişul, care se află aproape de satul Dudu, comuna Plopii-Slăviteşti, judeţul Teleorman. Mănăstirea e la 33 de km de Turnu-Măgurele şi la 23 de Segarcea-Vale, adică de satul bunicilor lui mishu :P.
A fost construită între 1646-1649, în timpul domniei lui Matei Basarab.
Deşi drumul pînă la Plopii Slăviteşti e foarte bun, nu prea sînt indicatoare spre mănăstire, care e la vreo 5 km de sat, aşa că aproape că ne-am rătăcit la noi in judeţ :)
Daca ajungeţi pe-acolo, intrebaţi localnicii, dar nu e aşa de simplu cum or să vă spună ei : "Treceţi Balta (cred că e vorba de rîul Sîi), treceţi digul şi apoi o luaţi pe forestieră". O să mergeţi prin pădure vreo 3-4 km şi sînt vreo 3 bifurcaţii (de care localnicii nu ne-au zis şi nouă), unde trebuie să faceţi dreapta de fiecare dată. Cred că se poate ajunge şi dinspre judeţul Olt, fiindcă barajul de la Rusăneşti e destul de aproape. In fine, am făcut şi cîteva poze, pe care vă invităm să le vedeţi.
Mănăstirea are şi un site. pe care îl puteţi găsi aici.











2 comentarii:

Marin Stefana spunea...

Sunt ani de zile,de cand nu am mai strabatut meleagurile satului meu natal,Beciu comuna Plopii Slavitesti,jud.Teleorman,am crescut si copilarit acolo.Din sosea,vad si acum zidurile pline de ruina ale Manastiri Alunis(citind,acum am aflat,ca i se spunea Manastirea Alunis).Sunt din Brasov de 41 de ani,Astazi 11.07.2010,sa sfintit Biserica"Sfintii Constantin si Elena.Aflandu-ma in incinta Biserici am zarit un calugar tanar care era venit din Jud.Teleorman,pentru a strange fonduri avand in vedere reconstruirea Manastiri de la Plaviceni.Vazand pe tablita ca scria"Plopii Slavitesti",am inceput sa plang, si am intrebat!.-Ma cauta pe mine?!,sunt de-acolo, mi-a aratat pozele cum arta manastirea si am inceput sa-i povestesc plangand si foarte emotionata.Cand eram copila, simteam ca ma inteapa pietrele din incinta biserici,ca de fapt eu stiu ca era biserica.Acum eu am vazut-o altfel,mie dor de pietrele acelea,nu am mai fost de mult in acel loc,doar anul trecut am fost la sora mea de peste Olt,sat Scarisoara si mi-a aratat turnul manastiri.Ma bucur ca se reconstruieste biserica si sunt plina de bucurie si multumire ca am ajutat si eu la viitoarea manastire.Ma numesc Marin Stefana(fosta Voicu),mi-ar face placere sa mai vorbesc cu cei de pe meleagurile mele."Mie dor de voi mi-e dor de sat".

Marin Camelia spunea...

Eram copila,mi-aduc aminte, ca mergeam la Scarisoara la sora mamei mele.Din Beciu sat, mergeam pe jos trecand prin padurea deasa,mama imi spunea ca sunt si porci mistreti si sa ne grabim.Cand am ajuns aproape de manastire eram curioasa cum este inauntru.Mama imi povestea ca este de mult,uitandu-ne la picturile care de-abia se mai vedeau.In timp s-a distrus ,oameni mergeau sa ia caramida de pe manastire nestiind ce valoare avea acel lacas,cu toate ca erau prea saraci sa-i mai intereseze de acel cult.Mergeam mult pe jos pana ce ajungeam la Olt .Acolo treceam cu Bacul (un pod mobil ce traversa localnici de pe un mal pe altul).Ma bucur de minunea ce s-a petrecut mamei mele astazi Duminica cu acel calugar.Imi povesteste si acum,ca sunt mare, copilaria ei cu bune si rele, si de fiecare data parca retraiesc acele momente alaturi de ea.Sa-l Binecuvanteze Dumnezeu pe acel calugar care a iesit mamei mele in cale."DOAMNE AJUTA " Sunt fiica ei Camelia ,va multumesc daca cititi aceste doua mici istorisiri.