miercuri, 30 noiembrie 2011

s(h)oresciană

am cunoscut odată un om.
era ciudat,
avea 2 ochi, 2 urechi,
1 gură
şi 1 suflet
în care mă opream uneori
să mă odihnesc.


pînă cînd mi-a spus:
“fetiţo, sufletul meu nu e haltă
pentru toţi nefericiţii,
găseşte-ţi alt loc de odihnă,
de azi se închide uşa
la mine aici.

am îmbătrînit şi eu,
mă pregătesc să ies
la pensie
şi vreau să mă retrag
senin şi neştiut,
fără bolovanii altora
agăţaţi
de piciorul sufletului
meu.”

de-atunci tot caut o altă gară,
dar în toate se fac
rezervari
din vreme,
nu poţi să intri pur şi simplu
în sala de aşteptare
şi să stai
pînă se eliberează
vreun loc.

aşa că, cine ştie, poate
o să-mi deschid
propria gară,
cu o sală de aşteptare mare
şi plăcut mirositoare,
în care să construiesc
chiar
un palat din piatră

cu pietrele aruncate de ceilalţi
spre mine
şi care (între noi fie vorba)
nici nu mai au
unde
să-mi facă vînătăi.

4 comentarii:

Ion Scalen spunea...

Ciudată atitudine pentru omul-gară, în fond menirea sa este de a primi oameni (cât mai mulţi) aflaţi în trecere, nu trbuie să se simtă suprasolicitat. Ba mai mult, gările fără călători sunt de-a dreptul deprimante, au un aer de părăsire. Ce, gara dumneavoastră va fi în exclusivitate pentru uz personal? În cazul acesta trebuie construită undeva, departe de o aşezare omenească şi departe chiar de calea ferată.
Iertaţi-mi divagaţiile, mi se întâmplă să o mai iau razna la acest capitol, puteţi să mă puneţi la punct când credeţi că se întâmplă acest lucru.
Pe scurtătură, îmi place poemul dumneavoastră ,,s(h)orescian''

caramica spunea...

...de unde se vede ca pana si garile obosesc, uneori :)

theAdviser spunea...

gara este in esenta un loc din care oamenii doresc sa plece cat mai repede, spre o alta gara din care vor dori sa plece cat mai repede... pentru ca fiecare gara nu este decat un obstacol spre adevaratul tel, destinatia. Nu ai de ce sa fi trista, fiecare gara din care te desprinzi te apropie mai mult de scop. Caramica, si haina si sufletul poeziei tale sunt superbe de aceea eu sunt foarte fericit ca am primit darul sa le cunosc.

caramica spunea...

iar destinatia se schimba mereu... ceea ce ne face sa fim activi, vii, in miscare :) multumesc!