miercuri, 29 februarie 2012

Accidentul

N-a însemnat nimic, crede-mă! Doar pe tine te iubesc, a fost doar un incident fără importanţă, un accident! N-am mai văzut-o niciodată, nu ştiu nici măcar cum o cheamă!

Cuvintele lui, iute transformate în mături, curăţau rapid urmele. Ici şi colo, vîntul aducea înapoi cîte-un semn, nelăsînd-o să uite, să accepte.

Cu un efort de voinţă, încercă totuşi să meargă mai departe, ignorînd semnele. Timpul trecea, ore, zile, ani. De fiecare dată cînd trecea pe-acolo, îşi impunea să nu se uite, să nu vadă.

Intr-o zi, o viaţă după, privirea îi scăpase cumva în jos. Văzuse: două dîre adînci, roşiatice, formau un zigzag nesigur peste lucruri. Doar atît rămăsese în urma accidentului.

vineri, 24 februarie 2012

Imagini vechi din Râmnicu Vâlcea

Râmnicu Vâlcea - Bulevardul Tudor Vladimirescu
Râmnicu Vâlcea - Palatul Oficiului Poştal
Râmnicu Vâlcea - Liceul Lahovary
Râmnicu Vâlcea - Uzina electrică şi Băile comunale
Râmnicu Vâlcea - Casa St. Georgescu
Salutări din Râmnicu Vâlcea
Râmnicu Vâlcea - Piata Lahovari
Surse: okazii.ro, delcampe.net

joi, 16 februarie 2012

Dor

Din inimioara mea picură încet, aproape fără să vreau, stropi duioşi. Sînt stropi de dor, dor adînc pentru tine. Deşi nu eşti plecat prea departe, cei cîţiva kilometri care ne despart îmi par mări şi ţări, continente întregi. Timpul trece greu, minutele sînt ani cînd nu eşti lîngă mine. Inima-mi tresare la orice zgomot, oricît de mic, la gîndul că poate ai venit. Clipele petrecute departe de tine, secole de gol, le umplu cu lucruri lipsite de orice sens. Fac orice, fără să gîndesc, doar să treacă timpul şi să vii.

Mi-e dor de tine ca de un căpcăun care mi-a mîncat deja inima, urechile şi ochii şi pe care-l aştept acum să vină să termine ce a început. Te aştept să mă ronţăi încet, bucată cu bucată, pînă cînd n-o să mai rămînă din mine nimic, nimic care să plîngă de dorul tău. Te aştept să mă iei cu tine, în stomăcelul tău adînc, buzunar de căpcăun. Să mă ascund în tine, să nu mă mai găsească nimeni, niciodată, nici măcar dorul pentru tine.

miercuri, 8 februarie 2012

castelul

înnegriţi de soare cu mîinile ude
şi murdare de nisip
construim încet cu scoici sub unghii
şi multă atenţie
un castel

iubirea care ne ţine legaţi
strîns adînc cu şnurul pe care
l-am împletit împreună în urmă cu nişte ani
cînd zburau fluturi de pretutindeni
la orice vorbă ziceai tu
la orice surîs aruncam eu aiurea
iubirea ne ţine împreună aşa
cu mîinile murdare şi scoici
sub unghii

dacă în locul meu ar apărea altă motivaţie
dacă în locul tău mi-aş găsi alt
rost
castelul gata s-ar dărîma
ne-am înfige mîinile să ne batem
cu bucăţi din zidurile lui
cum se bat actorii din filmele mute
cu frişcă
numai că noi am şi ţipa
nu noi n-am fi
muţi

duminică, 5 februarie 2012

Relu şoricelu'

Ninge cu fulgi mari, rotunzi şi netezi ca de brînză. Pe pămîntul îngheţat se aştern straturi de telemea, bălţi de brînză topită, fîşii de caşcaval. De cum a început să ningă, au ieşit la săniuş, ademeniţi de mirosul dulceag de brînză, şoriceii. Se dau cu săniuţa veseli, printre nămeţii de emmentaler, schiază zglobiu pe pîrtia de mozzarella, aruncă unii în alţii cu bulgăraşi de roquefort.

Şoricelul Relu se rostogoleşte ştrengăreşte printre troiane, cu gîndul să se transforme în om de zăpadă. Din nefericire, de îndată ce năsucul îi adulmecă aroma puternică de gorgonzola, dinţişorii i se arată, veseli, pregătiţi să ronţăie, iar omul de zăpadă e repede uitat, fălcuţele i se mişcă lacome în toate direcţiile.

Aşa se face că, în locul păturii mult visate de zăpadă, şoriceii stau trînţiţi pe pămîntul îngheţat, cu burţile pline.